Cum am descoperit mindfulness

Am descoperit mindfulness acum câțiva ani, într-o seară de vară, într-o mansardă din Cotroceni.

Capul imi atarna spre piciorul stang, abdomenul e incordat si genunchii ma dor. Sunt la ora de yoga, stand de cateva secunde bune in pozitia triunghiului. La un moment dat, in linistea din sala, se aude vocea profului: „Where are you now?”

Where are you now?...

... Imi vine sa-i raspund: „Where the hell do you think I am?! Here, on the yoga mat, in pain!”

Si apoi imi dau seama ca nu e adevarat. Oi fi aici cu picioarele, dar mintea mi-e in cu totul alta parte. De fapt, e in multe alte parti:

„In seara asta tre’ sa trec pe la Mega, ca nu mai am lapte. Si rufele alea murdare din cos... ar trebui sa le pun la spalat tot in seara asta, ca maine ajung la fel de tarziu acasa. Da, dar in seara asta planuiam sa fac un dus si sa ma culc direct... Masina aia de spalat o sa-mi strice tot zen-ul castigat la ora de yoga. Mai bine las rufele pe maine.”

„Bine, dar maine... cand? Te scoli mai devreme ca sa pui masina si apoi sa apuci sa le scoti afara, pe balcon? Pai tie-ti place sa dormi mai mult de dimineata, nu te scoli devreme nici pentru lucruri mai importante decat rufele!”

„Asta cam asa e... Deci cum ramane in seara asta? Poate aman spalatul pentru weekend?”

... Where are you? Rasuna vocea profesorului.

I’ve no idea where I am, I have a movie going on in my head.

Asa a inceput realizarea ca e ceva de capul lui „mindfulness”. Acum ceva timp, credeam ca inseamna sa-ti potolesti mintea total, ca in documentarele de pe Discovery, in care calugarii budhisti stau cu orele pe cate-o piatra, in munti, si zambesc. Acum cred ca mindfulness e ceva mai rezonabil si mai fezabil – putem sa-l aplicam si noi, muritorii de rand.

Cand esti mindful, your mind is not full. Exista mai putine ganduri si mai multa liniste. Sau macar un spatiu intre ganduri, in care iti dai seama cat trafic e la tine in cap si cat de obositor e. Si, daca faci cateva exercitii de respiratie, de impamantare, energia aia din cap coboara in restul corpului si te face sa te simti mai linistit, mai relaxat. Nu e asa de greu, dar e nevoie de practica, de exercitiu.

Cand esti mindful, your mind is not full.

Poate ca mindfulness este adevaratul „sport” al mintii, nu exercitiile de matematica sau – asa cum mi se spunea in scoala generala – invatatul poeziilor pe de rost. Invatarea pe de rost omoara poezia vietii, aveam sa descopar mai tarziu, citindu-l pe Osho.

Mindfulness inseamna sa fii aici si acum, si cu corpul, si cu mintea. Acelasi profesor al meu de yoga avea o vorba: „If you drink a cup of tea and you’re not feeling its taste, you’re missing your life.” Cate momente minunate nu ratam in fiecare zi, pentru ca ne e capul la altceva – la proiectele ratate din trecut, la rufele murdare care ne asteapta acasa, la mailurile de birou care au ramas neraspunse.

Citeam deunazi pe site-ul mindful.org ca mindfulness inseamna sa-ti observi gandurile, fara sa le judeci. Deci e OK la sa fii la ora de yoga si sa te gandesti la rufele murdare, atata timp cat, din cand in cand, te uiti la gandurile respective si alegi sa te intorci cu capul acolo unde iti sunt si picioarele, pe salteaua de yoga.